Cheile Grlistei

A pai am zis ca daca la munte nu, ca nu vezi nimic in ceata, ... dar la padure merge.

Vorbind cu Vlad, am decis sa alegem Cheile Grlistei. Cu ajutor motorizat (microbuz Resita-Anina) ajungem si intram in chei. Aici, e zapada de vreo 7-8 cm, desi la noi nu era deloc. E si un grad afara, mai da si o lapovita.

No ma, si-i dam la o plimbare. Alimentam cu apa, la primul izvor,ala de pe dreapta unde e si bancuta.

O vreme mergem pe drum forestier. Pe toata lungimea cheilor, avem poteca pe dreapta.

Observam ca pe masura ce coboram zapada incepe sa dispara, lasand loc flescaielii si noroiului.

Drumul forestier, se subtilizeaza si el, facand loc la poteca ingusta si inclinata, acum atat de rau intretinuta.

Ma gandeam, ca daca tot sunt paici, sa fac si o prospectare pentru o tura de alergare pe care o planuiesc la primavara, dar ce vorbesti ma baiatule, ii cam aspru paici.

Am facut poza cu podul asta de cale ferata , ca-i la intrarea in chei si e reprezentativ.

Mergand, observam pe stanga apei - o pestera din care curge puternic apa, este Pestera Mica cu Apa ( ca mai e si Pestera cu Apa, e mai in jos, si are intrarea mare). Mergem mai departe si remarcam ca in foarte multe locuri sunt ruinele unor constructii din piatra, pe malul raului de-o parte si de cealalta.

Ajungem la confluenta cu un parau, venind din dreapta, trecem, folosind busteni, ca apa e umflata.

De aici poteca devine ingusta si abrupta, ii dam mai departe.

Uite, un fag a cazut si a format un dig.

Mai dam peste un parau, ce formeaza si o mica succesiune de cascade.

Si raul are ceva ce aduce a cascada, eu zic ca-i de fapt un repezis.

Se intuneca rapid, e ziua scurta si oricum am intrat in chei tarziu.

Nu-i bai umblam si pe intuneric.

Sunt aici niste treceri dubase, unde poteca nu prea mai e, ai niste prize, care pe calcarul ud si cu bocancii de noroi, pe intuneric si pe ploiaie,... tre sa ai grija. Este un piton batut si o bucata de cordelina de care sa te ajuti.

Dupa o vreme, pe intuneric, gatam cheile si iesim intr-o zona mai plata, langa un izvor. Socotim ca-i loc bun de campat, ai apa, lemn, ca padurea e in spatele nostru. Facem focul, punem tendele, ceaiul,... deja e boierie.

Incep sa cioplesc la cana. Pvestim de-ale padurii si apoi, tarziu ne culcam la caldura focului. Afara e -1 grad, dar la noi langa foc, e caldut , placut.

Dimineata, auzim cerbul, ce striga cu tupeu, ca-i la el acasa.Avem padure de amestec : gasesti alun la baza, numa bun de mesterit la tabara, apoi fag, carpen, salcam, mai sus stejar ,si palcuri de conifere (pin).

Nu-i gata cana inca, mai trebuie finisata, momentan e la uscat, sa stea un pic, dupa fiert (vreo saptamana, intr-o punga din hartie, sa se usuce lent, cum ai vazut ca fac si altii, buna idee)