sâmbătă, 16 ianuarie 2010

intai muncim si apoi ne distram


Asa ar trebui sa arate padurea, ...ca-n prima poza.
Anul trecut, pe la jumatatea lui octombrie a dat o ninsoare aspra tare. A tinut mai multe zile.Copacii, nu se asteptau la asa ceva. Inca n-au reusit sa-si lepede "camuflajul".
Ingreunati de povara zapezii retinute de coroanele pline cu frunze, unii care erau mai tinerei si mai elastici, s-au plecat pana la pamant. pentru ce-i de vasta a 2 a insa, situatia a fost mai dramatica. Pe acestia, i-a scos din radacina, altii s-au rupt de la jumate, ... altii au pierdut "doar" varful si multe crengi. Cei mai batrani insa, inteleptii cei vechi, arborii de multe decenii si poate secole, au rezistat . Poate ei au mai vazut , noi nu.
S-a intamplat cam in toate padurile de la noi, cuprinse intre 300-1000 m.
Dupa dezastru, parca n-am realizat proportiile, ... am iesit la padure sa alerg, am ramas aproape socat ( mi se pare ciudat sa folosesc termenul), dar am simtit ca-mi pierd din "radacini", n-am stiu ce sa fac, ma trecea un sentiment ca acela in care iti vine sa plangi , dar parca un pic diferit.

Pai absolut toata padurea era blocata.
Ochiul meu vedea un sfert din copaci pe jos si toti ceilalti fara varfuri si cu o gramada de crengi lipsa. Erau pe jos.
Unde mai alerg ? Cand o sa mai fie cum a fost ?Toate potecile si drumurile forestiere, toate absolut, sunt gata.

Ii spun lui Luci, crede ca exagerez. Vine si el la alergat, vede, ... nu mai zice ca exagerez.
Gata turele de bicicleta, gata alergarile la padure cativa ani. Ma gandeam, macar o sa fie mult lemn pentru cioplit, si peste doi ani, o gramade lemn de foc, ...hei, dar padurea,.. cand isi mai revine si noi, unde alergam ?
Vorbesc cu Cristi, el parca era mai optimist ca mine, si ma monteaza oarecum.
Dau ei o tura, si curata cate ceva.



Apoi,dupa vreo saptamana, plec si eu sa curat, dar din directia opusa. La inceput tai , trag, tai, trag, apoi ma copleseste situatia, eram prea mic si singur, in fata atator "adversari".
Nu mai pot nici macar sa inaintez. Ocolesc prin padure, pe unde pot. Aud zgomot, ma opresc, intre copaci, la mica distanta, mistretul, incerca sa fuga si abia misca intre crengi, mi-a parut rau , ...
Am curatat cat am putut si dupa ce s-a intunecat cateva ore, cand am obosit tare, am plecat spre casa (ca nu era aproape).
De data asta, pornim doi spre Certej. Aveam de lucru, dar mergea de doua ori mai repede, in plus o buna parte era deja curatata. Ii dam bataie si ne facem loc cu topor si maceta, degajam cat putem. Sus, dupa ore de mers, taiat si tras, luam pauza de masa.

Frigem, ce trebuie fript, adaugam si-o zacusca, o ceapa, branza,tot ce trebuie. Incheiem cu un ceai, curatam si plecam , ca incepe runda a 2 a. Continuam pana la lasarea serii si poate un pic dupa. Ziua n-a trecut degeaba. A mai ramas cam 10 % din traseul asta necuratat .
E bun de plimbare, merge si de alergat, mai aspru, dar na. Inca nu poti sa te dai cu bicicleta, ...
Oamenii care se ocupa paici cu padurile, fac si ei treaba buna, dar am zis sa nu asteptam pana ne curata altii traseele, ca nu se stie cat dureaza.
E frumos sa il vezi cum creste si parca mai mult iti place de el cand sti cat de incet se dezvolta, dar e si trist sa-l vezi cat de repede cade rapus.
Dar altii vor creste in locul lor, iar cei raniti se vor vindeca.



2 comentarii:

cosmin alexandru spunea...

un adevarat dezastru ecologic, o mare paguba in ecosistem... :<

micul mester spunea...

dezastru , da,
acu n-ai ce face, dureaza o vreme, dar o sa-si revina