sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Sa-ti spun cate ceva de Cheile Carasului.

Este locul in care am copilarit si de care ma simt foarte aproape si fizic si sufleteste. Curge o apa curata, rece, poti bea direct din rau, fara sa-ti faci probleme ca te strici la stomac. Are stancile cu pesterile ei unice, sunt imprejmuite de paduri de foioase si pe alocuri palcuri de conifere, ...
Si pastravul, ce-i mai place lui sa stea contra apei, cum zburda indraznet, are rolul lui, ii bun si sa-l privesti si sa-l mananci. O data - de doua ori pe an, pun cate-un pripon, doua, poate trei, si mai scot seara vreunu-doi,.
Ii prajesc la foc, pe jar, minunat gust, nu-l compari cu ala de crescatorie, asta are antrenament.
Primavara cand apa creste, ma duc sa-mi vad cascada, sa ascult ce zice , sa simt mirosul de muschi proaspat, ce imbraca tuful calcaros. E cascada mea, si cheile mele, si a oricui vine sa le vada, ...
Prolazul (trecatoare, in traducere ) este o zona imediat inainte ca poteca sa se salbaticeasca, inaintea de intrarea in ,,cazane" . Acolo este si o mare poiana, strajuita de stanci, in dreapta,calcar unde serpii sunt la ei acasa.
Asa arata cascada primavara, cand soarele mangaie stropii ce se scurg navalnic peste si prin verdeata groasa de muschi, care o filtreaza ca un burete.




Uite, o lingura din lemn de nuc. Am dat o tura la Prolaz (in cheile carasului ) am gasit un nuc cazut de vreo doi ani, am taiat cu fierastraul un butuc, l-am despicat cu pene , apoi am preparat lemnul pentru lingura.La foc, la o poveste , la un ceai, iata ca incepea incet incet sa iasa la lumina sub taisul cutitului, lingura cu aspect padurean.
Aici avem lingura in cusr de fabricare.
Langa, sculele necesare pentru autogospodarire in tabara si ,,mobilierul de atelier"

Dimineata, cand unii inca dorm, altii lucra deja catva timp, ...

O alta zi, alta lingura, forma diferita, dar provine din acelasi butuc.

Un comentariu:

Alex (Calatorul) spunea...

Imi place tabara. Fain patul :)