duminică, 10 ianuarie 2010

scule, nu utilaje

Orice cutit e mai bun decat nici un cutit.

Dar un cutit bun e mult mai bun decat orice cutit.
Pentru cioplit folosesc cutite medii si mici. Cutitele medii sunt toate cutite scandinave, nu mai incape in discutie eficienta lor la lucrul cu lemnul.
Cele mici (cu lama scurta) si ele majoritatea sunt scandinave, exceptie facand unele speciale pe care mi le fabric singur, ele sunt destinate pentru obtinerea detaliilor.
Pe langa cutite, este nevoie de cel putin un topor bun, dar doua cu dimensiuni diferite ar si si mai bine sa ai.
La fel ca si la cutite, si la topor se aplica acelasi lucru, un topor bun face mult mai bine treaba decat un topor(stiti voi de care). Pentru cioplit ai nevoie ca toporul sa fie foarte bine ascutit , sa nu aiba lama groasa (alea-s bune la despicat) si coada sa nu fie lunga.

Toporul face treaba cea mai grea, binenteles, inafara de fierastrau, ...

Fierastraul face treaba cu busteanul, el separa lemnul de copac. Fie ca este un fierastrau mic pliant sau doar o panza careia ii faci cadru la padure, clar trebuie sa fie confectionate din otel dur, sa aiba dintii bine ascutiti si corect impartiti. Deci daca inainte sa incepi sa cioplesti, nu sti sa-ti intretii sculele, sa ascuti corect cutitul, toporul fierastraul, sa faci cadru, sa schimbi cozi, manere, etc, ... nu faci treaba.
La fel e si cu lemnul trebuie sa inveti esentele, sa sri cum sa abordezi fibra.


Mai e nevoie si de cutite cu lama curba, cutite ,,carlig", dalti drepte si concave, ciocan din lemn , cutitoaie si tot felul de alte scule si dispozitive (confectionate din lemn, avand diferite forme) pentru fixarea hartiei abrazive, pentru a lucra eficient. Pentru gaurire folosesc tije din otel,fixate intr-un maner din lemn, avand diferite grosimi si lungimi, pe care le inrosesc la flacara si cu rabdare ard lemn pana trece in partea cealalta.

Pentru finisari folosesc tot felul de hartii abrazive de diferite granulatii, ...

De cele mai multe ori fierb canile si lingurile in apa cu sare. Nu le dau cu alt tip de ulei decat cel pe care-l folosim la gatit (prefer de masline sau porumb). Procedez astfel, deoarece cei ce achizitioneaza aceste linguri vor proceda la fel, ... din cand in cand il pot unge cu putin ulei. Nu multi au ulei mineral, si intre noi fie vorba nici nu ai nevoie. Si daca nu dai lingura cu ulei, tot nu se degradeaza. Eu le dau de obicei dupa ce le fac, pentru ca urmeaza sa le pun la pastrat o vreme.
Pe langa astea, am si pietrele de ascutit, pieile si suporturi din lemn pe care fixez hartia abraziva.








18 comentarii:

x spunea...

Salut!

Imi place blogul tau
Tine-o tot asa!

Am si eu doua intrebari poate cam banale: cum ai facut cadrul de fierastrau si cum ai facut rucsacul ala din nuiele?

micul mester spunea...

Rucsacul e impletit din crengi de salcie, si e legat cu fasii de coaja partea interioara (scoarta) de tei, iar bretelele sunt tot din coaja de tei impletita.
Fierastraul, cadrul e simplu, iei o creanga de alun, o indoi la foc ( o decalesti) sa nu se rupa, apoi ii faci doua crestaturi, la un capat si la celelat cu cutitul, fixezi panza si-i pui in gauri (gaurile panzei) niste nituri din lemn de fag sau carpen.
Dar o sa expun o data mai in detaliu , ... despre mai multe mesterii.

micul mester spunea...

La fierastrau, ti-am explicat o varianta foarte simpla dar eficinta, prezinta in schimb dezavantajul ca ai nevoie de lemn flexibil si tare : alun, corn,carpen, ...ceea ce nu gasesti in padurilecu arbori mari,de fag, stejar.
Asta, ce-l vezi in poza, nu prea pot sa-ti explic cum se face, tre sa vezi cum se face, e ca la alea cumparate, sau ca alea cum aveau si batranii. Asta are un sistem care intinde panza, prin rasucirea sforii(ti-am zis ca nu am cum sa-ti explic, tre vezi, sa faci).Nu-i greu, si tu prinzi repede.

Y x K spunea...

Eu ma refeream la fierastraul din poza.

:D

Stiu sistemul asta, dar eram foarte curios cum se poate face in padure si mai ales de ce are 2 stinghii intre panza si sfoara (mai ales ca eu am vazut doar cu una)

La rucsac nu prea stiu exact cum incepi , ca apoi stiu sa impletesc. Si sunt curios cum ai prins "cosul" de stinghiile alea verticale pe care sunt prinse bretelele.

Poate, daca ai timp faci niste tutoriale la vara. ;)

micul mester spunea...

Si eu tot la ala (de aia ziceam ca nu iti pot exlica , ala trebuie facut,ce sa zic ? cum fac degajari, cum masor, la ce ma raportez ?,vi la padure si acolo se fac toate, la fel si cosul) si am zis sa-ti expun o varianta care poate fi inteleasa si doar din cuvinte.

Y x K spunea...

pai atunci...poate la vara...

oricum vad ca nu sunt singurul care e tetat sa vina prin zona aia

micul mester spunea...

si mai sunt si alte zone frumoase, dar pe rand, ...

Adrian spunea...

Salut,

Am si eu o intrebare:
Cum ascuti cutitele cu lama curba ?
M-ar interesa mai multe detalii.
Pe piatra ,piele, smirghel cu granulatie fina ?
Din cate am vazut Mora e ascutit doar pe exterior, in interior fiind drept (curbura plana).
Ascuti doar pe exterior sau si pe interiorul curburii, si in ce sens
(tragi spre tais ca pe piatra, sau invers, ca la brici) ?
multumesc

Era sa uit ... imi place blogul :-)

Ionescu spunea...

Noroc!

In primul rand felicitari pentru ceea ce faci si modul in care o faci!
In al doile rand as dori sa iti pun o intrebare legata de cutitele Mora (Erik Frost) de cioplit lemn. Am vazut ca ai mai multe si tocmai de aceea m-am gandit ca ai putea fi persoana potrivita.
Eu intentionezu sa cumpar unul din modelele 105 sau 106 dar as dori sa stiu inainte daca pot sa ii schimb pe viitor manerul. Din cautarile mele pe net am vazut ca modelul 105 are in spate un sistem de prindere al lamei bazat pe o pana metalica circulara cu o fanta pozitionata intr-o parte care probabil se comprima pe coada metalica sub actiunea manerului, permitand astfel schimbarea acestuia in cazul in care s-a uzat. Intrebarea mea este: toate modelele de sculptat pe care le ai / le-ai vazut au acest sistem de blocare al manerului? Si inca o intrebare…nu am reusit sa gasesc sau sa determin din nici una din pozele pe care le-am vazut pana in momentul de fata grosimea lamei. Poti te rog frumos sa imi spui si mie care este (bineinteles la modelele pe care le ai)?

Iti multumesc anticipat pentru raspunsuri!

Toate cele bune,
Razvan Ionescu.

micul mester spunea...

Sunt cutite bune.Desi s-au mai scumpit, totusi inca au pret bun.
Manerul, ... poti sa-l schimbi, daca consideri ca nu-ti sta bine in mana. Dar te mai si inveti cu ele.De regula sunt destul de comode. Prinderea (lama in maner) e solida, n-ai treaba.
Au grosimea de vreo 2.5 mm.
Cutitul ala cu lama curba nu se ascute usor, e adevarat. Dureaza ceva, dar si tine mult taisul. Nu cu piatra, ci cu smirghel de diferite granulatii. Numa pe exterior.Se poate ajusta si pe interior, pui smirghel pe un creion, ...(de aici deduci), dar de regula il ascuti pe exterior.
Cu sensul, ... conteaza mai mult unghiul decat sensul.Eu prefer inspre tais, altu poate invers.
Lamele sunt foarte dure, deci sunt si casante (atentie cu varfurile, ca mai stiu cativa care le-or rupt). Sunt triplu laminate. Tine bine taisul.Deci nu ai nevoie sa le ascuti foarte des.

Ionescu spunea...

Noroc!

Din pacate nu am apucat sa mai intru pe net in ultima vreme. Acum pentru ca am avut putin timp sa o fac, vreau sa iti multumesc pentru raspuns.
Motivul pentru care vroiam sa stiu daca se poate schimba manereul era din dorinta de a ma asigura ca lama poate fi refolosita in cazul in care manerul se uzeaza, forma in acest caz fiind una din ultimele mele probleme. Singura mea experienta cu lemnul de mesteacan a fost prin intermediul unei mese facute (nu de mine) din aceasta esenta si mi s-a parut destul de moale, oarecum asemanator cu unele conifere. Poate se si aschiaza, desi nu cred, dar cine stie...
In alta ordine de idei am tot citit o parte din articolele tale si ma bucur sa vad ca exista si alte persoane care vad lumea dintr-o perspectiva diferita de cea promovata ca normala de marea parte a societatii in care traim. Si aici ma refer la multe...dar nu e cazul sau momentul sa detaliez aici deoarece mai mult ca sigur intelegi si ai o parere asemanatoare in multe privinte.
Inca o data, multumesc pentru raspuns!

Toate cele bune,
Razvan.

feliks spunea...

felicitari pt blog,
cum se numeste unealta din ultima poza si unde se gaseste de cumparat? multumesc

micul mester spunea...

Sa n-ai grija cu manerele la cutite, nu ele se uzeaza, ci lamele. Lama de la multe folosiri si ascutiri, dupa ani de zile, se uzeaza (se ingusteaza si se subtiaza).

micul mester spunea...

Aia se numeste (in functie de zona): cutitoaie,mezdrea, cioplitoare, sinalau, etc.
In magazin or zis ca-i cutit de curatat.Eu ii zic cutitoaie.
Le gasesti aici : http://www.lucas-impex.ro/m.aspx?id=191&it=4
Si au mai multe decat vezi in poze. Le zici sa-ti trimita oferta completa si sa iti dea si preturile, ... da preturile te vor uimi, ... sau poate nu.
In rest, nu stiu sa mai aiba careva dinastea. Ocazional, poti gasi la targuri de vechituri.Pe sate daca umblii, intrebi, poate unii care au, nu le mai folosesc sau nepotii lor nu stiu ce sa faca cu ele si le vand.

Virgil spunea...

Ma numesc Virgil. Felicitari, se vede ca sunteti un om pasionat de ceea ce faceti, va place natura, iar ceea ce faceti este frumos.
Si mie imi place lucrul in lemn. Am de la un rudar din Mehedinti cateva linguri de lemn, pentru ciorba, de o eleganta si finete incredibile, facute acum 50 de ani, majoritatea din lemn de cires. Cu una mananc de cca 20 de ani, zilnic si arata ca noua. Am sa o fotografiez sa o pun pe blogul dvs, daca se poate bineinteles. Rudarul respectiv a murit demult, nea Calin ii ziceam.
Dar altceva voiam sa va intreb: de unde se poate procura acel cutit "carlig" (hook) pentru cioplit cavitati?

micul mester spunea...

Spune-mi te rog Vasi, ca-n familie, sunt doar un simplu om, ... nu-s vreun domn.
Asa este, lingurile din esenta buna te tin toata viata.
Scule dinastea gasesti aici :
http://cutite.ro/ro/produse/Mora-of-Sweden/prodrol/pagina-3.html

Suni si intrebi si daca nu au in stoc ceri sa aduca.
In rest, poate reusim o postare si cu lingurile acelea cioplite demult de mester. Tinem legatura.
Numa bine.

Anonim spunea...

Salut.
O intrebare, Vasi, daca se poate. Cata sare pui in apa in care fierbi lingurile sau canile si cam cat timp le lasi sa fiarba? Ce rol ar avea fierberea lor?
Octavian.

micul mester spunea...

Am mai scris de ce si cat .
De regula nu fierb lingurile de lemn. Canile cam in proportie de 50-60 % le fierb.
Sarea o pui in functie de cantitatea de apa.
Cu cat ai vasul mai mare si mai multa cu atat mai multa sare.
Si ca sa fac legatura, zic si care-i treaba cu sarea.
Fierbi "lemnul" ca sa-l stabilizezi. Practic elimini orice urma de seva (asta daca nu-i uscat complet, ci verde sau semiuscat)si prin cristalizarea sarii in fibra lemnului impiedici craparea lui.
O alta treaba e ca-l mai si dezinfecteaza (te scapa si de eventuali paraziti).
De fiert il fierbi destul, ca trebuie ceva vreme pana ce sarea va patrunde bine in lemn.
Eu nu stiu retete exacte si ma indoiesc sa cred ca e potrivit ca cineva sa zica exact un timp (intrucat e relativ, in functie de dimensiunile si esenta lemnului), etc.
Rezultatele pot sa difere de la o cana la alta.