sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Hai sa vedem care-i treaba cu lingura de lemn

Fiecare lingura are o poveste a ei. Poate suna cunoscut, normal asa si este, ca fiecare om care ciopleste simte cam la fel.
Povestea lingurii nu se rezuma doar la felul in care arata ci si are treaba si cu locul din care a fost recoltat lemnul.
Fiecare lemn este ales cu grija si il iau direct din padure, nu de la magazine sau gatere.
Il aleg dintr-un copac cazut, uscat, nu putred, nu verde.
Nu se folosesc bucati de lemn la intamplare (fara a cunoaste esenta). Lingura s-a nascut undeva , iar cel care o prelucreaza trebuie sa poata furniza celui ce intra in posesia ei cat mai multe detalii. Asa se face ca la fiecare excursie la padure se lipeste de rucsac si cate o bucata de lemn.
Trebuie sa inveti cum arata o bucata de lemn din care scoti lingura. Spun ca o scoti, pentru ca eu vad lingura din interiorul lemnului.
Fiecare bucata de lemn pe care o aleg are lingura in ea. Eu nu fac decat sa descopar invelisul lemnos .
Nu fac doua linguri la fel, nu din motivul binecunoscut ca lemnul difera sau ca nu mi-ar iesi, ci vreau ca fiecare sa fie cu adevarat unica.
Aceste linguri sunt cioplite manual in cateva ore de lucru, doar cu unelte traditionale. Suprafata neteda si lucioasa este obtinuta prin finisarea manuala cu mai multe tipuri de hartie abraziva. Lingurile sunt tratate doar cu ulei comestibil.
Nu cioplesc lemnul impotriva vointei lui, ci tin cont de linia fibrei si adaptez forma in functie de aspectul si structura lemnului.
Desi sunt placute la privit, aceste linguri nu sunt obiecte decorative. Daca un cutit are valoare atunci cand omul taie cu el ,tot asa si lingura capata valoare doar in momentul in care o intrebuintezi. Nu te ingrijora de aspectul ei de dupa folosire sau de rezistenta ei in timp. Lemnul ales este de esenta tare, iar lucratura este facuta in asa fel incat sa te tina multi ani .
Lingura este unica prin forma si dimensiunile ei. Nu exista doua la fel.
Nu vreau sa lucrez cu esente moi deoarece nu sunt durabile (nici nu prea imi plac ce-i drept). Prefer cires, nuc, gorun, mesteacan, artar, frasin, paltin, salcam, etc.
Unele linguri au o gaura in maner, prin care trece un snur de piele. Chiar si acea gaura este obtinuta printr-un procedeu traditional de gaurire : cu o tija metalica ascutita, inrosita in foc. Se arde lemnul progresiv pana ce tija iese in partea cealalta . Snurul din piele foloseste la agatarea lingurii in vederea uscarii sau depozitarii.
Toate lingurile sunt prevazute cu husa din piele. Si husa este confectionata traditional si e cusuta tot cu fasie de piele.
In rest, lingura e buna la mancat si muntele ii bun de urcat .

4 comentarii:

Andreea spunea...

Vreau si eu o lingura mesterita de tine! Minunate! Scrie-mi te rog pe adragomir@web.de si spune-mi cum procedam :-)
Toate gandurile bune! andreea

Dia spunea...

Sunt superbe! Am dat recent aici peste o reteta pentru tratarea lingurilor cu ingrediente naturale accesibile.

elida spunea...

Extraordinar, ce-ti poate iesi din maini! Tot ce faci este super. Vreau sa cumpar cate ceva dupa blogul tau atragator... Mai esti tu sau altcnv?!

micul mester spunea...

In dreapta sunt cateva postari din care cea cu lista lingurilor disponibile este asta :

http://miculmester.blogspot.ro/2010/02/stoc-1.html

De aici iti poti alege lingura care iti place, imi trimiti un mail la

moisavasile82@yahoo.com

si iti voi da toate detaliile.