duminică, 17 ianuarie 2010

Pestera adapost stravechi

Inca de demult omul folosea pestera ca adapost.
Unice prin dezvoltarea galeriilor, a salilor dar si a formatiunilor, ele ofera un foarte bun adapost impotriva intemperiilor.
Unele, care sunt active, iti ofera si apa de care ai nevoie sa te hidratezi si sa gatesti.
Nu intru in amanunte, daca e bine sau nu, ce si cum, unde si de ce (las bunul simt al fiecaruia sa-si faca treaba, studiaza).
Se doarme bine in multe pesteri.
Pe vremuri (nu atat de de mult pe cat ai crede), omul se incalzea la gura lor, facand focul , la care isi prepara si hrana.
Sunt multe cazuri, din vremea razboaielor, cand militarii se refugiau in pesteri si le amenajau, sa poata locui in ele.
Altele au fost locuite de talhari, si asa mai departe.
Am dormit in mai multe pesteri, uneori sali mari , alteori pe galerii inguste, de nu ma puteam ridica nici in fund; unele active, altele fosile. Pesteri cu formatiuni deosebite, unele pline cu lilieci, altele cu formatiuni rupte si daramate, ... Unele au piatra pe jos, altele nisip, altele apa, unele au gunoaie, semne de "civilizatie".Eram in tura, sa nu intelegi ca am o pasiune sa dorm in pestera sau ca invit pe cineva s-o faca.Nu promovez asta. Spun doar ca daca cauti vreodata adapost, si ai pesteri in zona, ...
Intr-o iarna, era cam -16, -17 grade afara, dupa o zi de umblat si mesterit, caut sa ma odihnesc. Ce loc mai primitor decat o pestera, care sa-mi ofere adapot de zapezi si vaturi.
Urc pana la ea, ma strecor, mai urc pe stanca putin, apoi intru.
Inauntru cald de numa. Ma dezbrac la tricou, pare exagerat, dar imi era foarte cald. Calculeaza diferenta de temperatura : inauntru era vreo 11 grade constant, afara - 17. Abia dupa aproape doua ore a inceput sa-mi fie racoare. E bine , deja aveam "patul" facut, am gatit (la arzator) si am mancat.
Pe jos un lut asa mai batucit, un pic umed. Cu un izopren si-un sac de vara, ma simteam ca acasa.
Sting lumina si fie ca inchid ochii sau nu, e totuna.
E foarte relaxant, intuneric bezna, mie imi place asa. Liniste profunda, pana cand cade cate-un strop, ... cu ecou. Foarte fain se aude. Adorm, nici nu stiu incat timp, repede oricum.
Dorm bustean, nu stiu ce-am visat, dar am visat mult.
Dupa catva timp, mult timp, ma trezesc, e bezna, in gandul meu se creaza idee : aa, e noapte, a pai mai dorm.
Si am tot dormit, pana m-am saturat de dormit.
La un moment dat am inceput sa inteleg hibernarea. As fi putut sa dorm tot sezonul, ...
N-am facut-o. Am mancat, am strans, si am pornit spre iesire, ca nu dormisem aproape de intrare.
Dormisem vreo 16 ore.
Deja, mi se parea un pic racoare in pestera, din cauza umezelii.
Eii, dar cand ies, ma izbeste un frig napaznic. In gerul aspru, ma gandeam ce sa fac, ma intorc la hibernat sau pornesc rapid si ma incalzesc ? Si-am pornit in graba la drum.
Deja era dupa masa si mai aveam numa cateva ore de lumina. Dar asta e alta zi, cu alte intamplari.

3 comentarii:

Alex spunea...

Foarte faina povestea.

Anonim spunea...

ai facut asa ceva in realitate? sau ai creat o fictiune?...spune-mi si mie...

Micul Mester spunea...

Nici o fictiune :)) ....
Vi si vezi ca si tu patesti la fel =))