vineri, 29 ianuarie 2010

Alb de munte

Curat si rece, te cheama si te hraneste, ... il sti, e muntele.
Acoperit cu raceala alba, trosneste si pufaie, te incetoseaza si te invaluie.
Noaptea , in racoarea tacuta, urci creasta, bine intolit si atent. Totul e incremenit, asa si trebuie. Cate un vant taios iti aminteste ca e bine cat te misti. Luna aproape ca iti da toata lumina de care ai nevoie.
Pasesti cu respect si admiratie, inspiri adanc si simti ca-i viata.
Zapada iti este adapost si apa. Sapi si topesti. Mananci ce cari si umblii mai mult decat dormi.
Sa vezi, sa simti, sa traiesti, nu doar sa urci .
Te educa, te indreapta si te intareste.
Urcarea in sine este o calatorie, iar ceea ce te asteapta sus, este rasplata - peisajul, alte varfuri, alte creste. Esti mic, dar esti sus. De aici te incarci cu energie.
Drumul abia acum incepe.





Un comentariu:

Ronin spunea...

Frumoase poze, in a doua de sus in jos zona seamana cu Custura Saratii iar cea mai de jos seamana cu zona La trei pasi de moarte vedere de la Fereastra zmeilor, dar cand sunt acoperite de zapada seamana toate...ieri am vazut un bradut mic care semana cu un om de zapada