vineri, 15 ianuarie 2010

caras, izvor puternic

Am zis ca-i vremea sa mergem la izvoare.

Nu luam prea multe la noi, nu-i nevoie.


Urcam din Anina (nu pe la Maial), trecem pe langa Cantonul Carneala.

Apoi o poteca coboara brusc si intram cu adevarat in padure.

De aici, coboram. Umblam prin padure fiecare cu gandul lui, dar nu putem sa nu observam, ca pe aici nu prea umbla lumea. Bustenii cazuti, in tot felul de stari de descompunere, muschiul verde si mult, covor de crengi si frunze uscate.

Izvorul, se aude mult inainte sa se vada. Inima tresalta, sti ca esti aproape. Te cuprinde emotia si tot ce vezi in jur ti se pare extraordinar. Ajungem langa apa, e foarte curata. Are culoarea aia specifica a apelor ce curg pe tuf calcaros, cum este si paraul Bei.

Urcand spre locul din care "tasneste"


intalnim puieti de brad, care par ca niste copii, in multimea de fag si carpen.Ajungem sus, bem din apa curata, cugetam o vreme, apoi pornim la drum, ca se insereaza si mai avem de mers.

Pe langa apa , gasesti mult alun.Acum a cam trecut vremea alunelor, au cazut si bunii gospodari ai padurii le-au cules meticulos. Mai gasim totusi cate ceva.

Lumina se imputineaza. Poteca aproape nu exista (pe alocuri chiar nu exista). Trecem apa de mai multe ori.

Vegetatie luxurianta, copaci cazuti, tufe, urzici, maracini, mlastini.

Coboram la lumina frontalei.

Ajungem la loc plat. Punem tenda si
dormim. Noaptea ploua. Umezeala mare. Ne simtim ca in jungla. In dimineata racoroasa ne incalzim la un foc de lemne ude, care fumega consistent si bem un ceai.Mancam, adunam si pornim mai departe. Urcam de la Jevani in dreapta, pe un picior de deal, pana la drumul ce da la Copii Arsi.

In padure, o ceata fina, si o umezeala de ti se lipesc degetele.

De la Copii Arsi coboram pe Vale. Intalnim alt parau legendar : Barzava.

Aceasta izvoraste din Muntii Semenicului. Munte mic, dar cu paduri intinse si vai salbatice.

Si daca e sa avem apa din toate partile, ce poate fi mai potrivit decat un filtru pentru apa?

Folosim un pet, pe care-l aveam la noi. Ii tai fundul, si-l folosesc ca recipient in care sa adun apa filtrata. (ala de bere de-l vezi in poza, e de pe jos, e gasit)

Nu doar ca filtreaza apa de sedimente si lasa in urma o apa limpede, dar ii ia si mirosul de putregai. (Ovidiu stie ce vorbesc)

Atentie insa, una-i filtrarea si alta-i purificarea. Filtrarea se ocupa de particole, sedimente, ... si purificarea are teaba cu bacteriile si protozoarele. Ca sa scapi de acestea, trebuie sa fierbi apa.

Asa ca apa tulbure din baltoace, daca ai filtrat-o si ai fiert-o, o poti bea fara grija. Evita baltile de pe drumurile forestiere si marginea lor (pot contine uleiuri, combustibili si alte narozii).

Ai acolo o poza (dintr-o alta tura), aia cu doua filtre, asa ne-am obtinut apa de baut, doua zile, apoi am plecat mai departe.

Nu-i vreo minunatie, tu poti face un filtru mai bun. Il faci cu ce ai , important e sa fie eficient.

2 comentarii:

Mariana Blank spunea...

Mi-ai dat multe idei pentru drumetie.
Iti multumesc. M-am delectat in dimineata asta citind. M-ai purtat prin paduri si pe linga piraie. Simteam ca sunt cu tine acolo. Sa fi binecuvantat.

Micul Mester spunea...

Cu placere