Satele de sus

De la Heculane pornesti in sus pe vale. Toata Valea Cernei e frumoasa, dar cu adevarat deosebite sunt cheile, falezele, canioanele si crestele, de-o parte si de alta a vaii.

Acum am ales sa urcam de la Dumbrava . Trecem Cerna, si pe marcaj pornim pe poteca ingusta.

Urcam in serpentine, si uneori pieptis.

padure de fag, ... apoi luminis. Vedem clar versantul opus (apare in prima poza).

Traversam o poiana si apoi urcam in continuare.

Sus, dincolo de liziera, intalnim bisericuta de lemn. Am ajuns pe sate.

De aici vedem Arjana, ... varful.Ne plimbam pana aproape de inserat.

Apoi ne oprim si punem tabara. Facem un foc, hidratam, gatim, ne hranim.

E deja noapte. Un calm neobisnuit, dar si temperatura ce nu voia sa scada dupa apusul soarelui, prevestesc furtuna ce avea sa vina.

Ne culcam. Dupa putine ore de somn, imediat dupa miezul noptii, deschid ochii brusc, sunt perfect treaz.

O rafala puternica a umflat tenda . Ma uit la Misha si-i zic : " aduna repede, dute langa bisericuta, vin si eu imediat."

Nu minute trec, ci secunde parca si potopul se porneste. Ne adapostim cat de cat.

Nu prea dormim. Dimineata pornim din nou, cerul se lumineaza.

Umblam pe sate (de fapt sunt catune majoritatea) , vorbim cu oamenii, ... observam modul lor de viata, sunt oameni simplii. Aici nu exista drumuri de masina, majoritatea nu-s bune nici de tractor. Pe aici e ca pe vremuri, cum mergea indianul. Calul este principalul mijloc de transport.

Pana nu demult oamenii de aici isi construiau aproape tot sus. De ceva vreme insa, cara materiale de jos, de la oras. Dar drumul este greu si anevoios. Nu-i usor sa fi om batran si sa urci 2-3 ore pana ajungi acasa. Scoala, clasele 1-4 e si ea la o oarecare distanta. Ai acolo si ceva poze cu "drumurile principale", da da, potecile alea.

Insa oamenii de pe aici sunt sanatosi. O doamna inaintata in varsta, sapa energic . Intram in vorba cu dansa. Observ ca poarta opinci. Aha , apropo de opinci, absolut toti de aici sunt de parere ca opincile sunt mai practice si mai comode decat toate celelate tipuri de incaltaminte. Purtate iarna cu ciorap de lana, fac toata treaba.

Povestea un domn de aici , ... ca alea de mai de mult din piele, nu erau asa bune, erau mai incomode, cand se udau, se uscau mai greu, apoi se scorojeau in timp, ... dar astea din cauciuc, sunt grozave tin destul de mult.

Opincile sunt mesterite de un om din Bogaltin. Sunt fabricate din "cauciuc" de masina, iar sireturile din fasie de "camera". Costa 30 lei perechea.

Umbland, vedem caii cum alearga ca-n vremurile de demult, cand indianul ...

E cald azi,dar gasim izvoare peste tot.

S-au mai imputinat oamenii pe aici. Batrani au parasit lumea asta, iar tinerii, dornici de o viata mai buna, zic ei, au mers la oras.

Mai sunt unii totusi, care nu ar schimba viata de aici pe nimic. Oamenii astia ne plac cel mai mult(avem dreptul sa ne placa ce vrem noi, nu ?) .

Insa ce imi place si mai mult sa vad, este ca aici nimeni nu umbla fara topor la el. Ce-i drept, nu umbla prea multi.

Observ trei marimi diferite,dar avand aceeasi forma.

Intreb, cine le face, care-i mesterul?

Lazar, Lazar Radu, el le face. Unde sta, cum dau de el ? ... tot intrebam.

Explicatiile nu ajuta prea mult, aici sunt multe "drumuri", pe curbe de nivel.

Este aici un sat, la care, ca sa ajungi de la sosea, trebuie sa urci pe o scara (care de fapt sunt vreo doua) proptita si legata de stanca. Inchipuie-ti batrana cum urca pe acolo, si urca.

Oamnii nu au multe , nu au apa curenta, nu au energie electrica, nu au gaz, incalzire , telefon, internet, satelit, etc.

Au alte lucruri insa. Sunt primitori si gospodari.

Isi cioplesc cu toporul, din lemn de fag scanduri pentru bancute, isi fac mese, garduri, lighian, galeata, si tot ce au nevoie. Impletesc din lana si fibre naturale traista, sfori, ...

Cresc animale si fac agricultura. Unii mai si vaneaza (ca sa manance nu ca sa faca "sport").

Unii au si stupi.

In cautarea mesterului fierar, traversam cateva sate, vai si paduri.

Aici gasesti vai adanci, cu canioane, cascade si faleze.

Uneori potecile trec pe la inaltimi (cum zic unii : ametitoare), alteori sunt inguste si expuse.

Imi aduc aminte intr-o tura eram singur , ma prins noaptea umbland. Bajbaiam printre stanci si boscheti. Locuri abrupte tare. Afara ploua, eram deja obosit. Am gasit totusi loc de dormit, langa padure. Era loc salbatic, stiam ca bantuie fiare. Dar n-am avut ce face, incredintat ca apuc dimineata si impacat cu gandul ca daca musca, macar se satura, m-am culcat.

A doua zi, aflu ca in valea cealalta, dincolo de piciorul de deal langa care eram, lupul a "spart" vreo 3 oi, numa din una mancase.

Aici gaseti mori de apa, care macina granele, altele au cate un generator ce furnizeaza electricitate omului care locuieste in apropiere.

Si intamplari sunt multe si diverse, dar decat sa povestim prea mult, mai bine mai traim cateva ,nu ?

La Cracul Mare gasim casa mesterului.

Omul e gospodar, si aici intalnim cateva exceptii pentru zona asta. Are apa curenta, de la un izvor de mai sus, si-a tras teava. Are energie electrica din vale. Are televizor si satelit ! Are telefon mobil. El, face topoare la cel putin 3 sate. Le bate din ciocan, are forja lui. Stie sa le caleasca (am discutat detaliat, chiar stie) , le pune coada de carpen.

Il intreb daca imi poate face unul, imi zice ca numa iarna , vara are mult de lucru.

Discutand de una de alta, revin iarasi la topor. Imi zice ca el de regula face topoare cu 100 lei, dar acu nu are timp. Dar ce vede el, ... cutitul meu. Ii place, zice ca si-ar dori unul. Bun, mi-am zis, afacere. N-a stat pe ganduri : in 2 saptamani e bun? E bun, i-am zis.

Luam de la el un borcan cu miere (avea stupii la cel mult 4 metrii in fata noastra, eram despartiti de ei, printr-un gard de scanduri), faina de malai, si lapte de capra. Mesterul avea pleoapa umflata, arata un pic ciudat, nu mi s-a parut mare lucru, in scurt timp am inteles de unde. Si pe mine ma intepat albina imediat, tot de pleopa. Am ras amandoi. Nu ustura prea tare, si mi s-a umflat foarte putin (daca esti alergic insa, ...).

In ziua aceea, am mancat o mamaliga fiarta in lapte de capra cu cascaval si carnati prajiti.

Binenteles ca am venit la data stabilita dupa topor, ... asta e o alta tura si alte povesti.

Topoarele astea sunt bune la taiat, la despicat, dar si la cioplit. Coada lunga ofera sprijin bun omului, cand are de urcat dealul. In plus aici ai mult burete de fag, pe care il taie usor cu toporul.

Acum toporul e la Vlad. Si da, i-a placut mult mesterului cutitul ce i l-am dat.