miercuri, 13 ianuarie 2010

si tu ai ce am si eu


- dupa principiul :
INFORMATIA NETRANSMISA SE PIERDE

Cele mai bune lucruri din viata noastra le avem gratis.
Ai soarele care da lumina si te incalzeste, ai aerul, sanatatea, apa(altii platesc scump apa potabila), ...
Apropo, ca tot veni vorba uite elementele vitale(fara ele nu poti trai) in ordinea corecta:
- aer - fara el mori in cateva minute
- caldura - fara ea mori in cateva ore
- apa - fara ea mori in cateva zile, mai putin de o saptamana)
- mancarea - fara ea mori in mai putin de o luna (unii in cateva zile)
- lumina - si fara ea mori, chiar daca indirect (nu poti obtine apa si hrana)
Fara oricare din aceste 5 elemente nu poti trai, de aia sunt vitale.

Iar astea sunt doar cele "naturale", nici nu intru inca in cele "supranaturale".

Ma tot gandeam, de ce asteptam sa pierdem ce avem, ca sa constientizam cat de mult a insemnat pentru noi ?
Suntem mai mult nemultumiti, de cat invers.
Asteptam sa ne pierdem vederea ca sa ne dam seama ce lucru minunat este sa vezi. Pai la ce bun toate celelalte?
Esti sanatos si te complaci intr-o stare letargica, fara sa iesi sa vezi, sa simti.
Natura este si pentru tine la fel de frumoasa.
Gandeste-te , ca o masina fie ea cat de scumpa, o casa, un iaht, ... avion, ... nu se compara cu o pereche de picioare bune.
Pe toate le poti cumpara, chiar daca unele costa mult. Dar ia zi, cine iti vinde niste picioare bune ca ale tale ???
Unde gasesti mainile pe care le ai, cine-ti vinde ? Fara ele nu poti sa-ti castigi painea.
Avem aceleasi lucruri (majoritatea) dar ne raportam in mod diferit la ele.
Gandeste-te ca am o gradina imensa, cu paduri intinse, cu munti si creste stancoase, cu cascade si izvoare limpezi. Am in padure o gramada de animale, nu merg niciodata la gradina zoologica, nu-mi place sa vad animale inchise in custi. Le-as desfinta pe toate. Te bucuri ca ai ocazia sa le vezi, animale exotice (ca plantele) fara sa-ti pese ca traiesc in captivitate si mor inrobite.
Afara, la padure nu vezi asa multe, dar ce vezi, e autentic, are mare pret.
Cum spuneam, nu-i lucru mic sa percepi mediul natural, sa-l apreciezi. Nu trebuie sa asteptam sa dispara anumite elemente, ca sa ne dam seama cat de pretioase au fost si cat de mult le-am neglijat.
Tu, care n-ai mult timp, ... si cand ai, faci altceva, ...
Aloca timp, sa simti vantul, cum iti racoreste fruntea. Treci cu mana dimineata prin roua rece si proaspata. Spala-te pe fata la izvor si asculta pasarele. Vei avea o mare satisfactie cu aceste lucruri ,,mici" si ,,neinsemnate".
Am decis cu cativa ani in urma sa apreciez ce am, cat am.
Cand alerg la padure, alerg fiecare tura cu gandul ca poate fi ultima, in felul asta vad altfel lucrurile. Cand ies la mesterit la fel. La munte la fel.
Si o data, chiar va fi ultima, dar eu n-am sa pierd momentul, n-am sa regret ca nu i-am acordat importanta cuvenita.
Dumnezeu a creat un mediu frumos de care sa ne bucuram, nu pe care sa-l ignoram, si sa-l distrugem.

- dupa principiul : CAND VEI CUNOASTE, S-AR PUTEA SA INDRAGESTI SI ATUNCI SIGUR VEI PROTEJA

3 comentarii:

Elena & Alexandru FODOR spunea...

Felicitari Vasi! Frunos, foarte frumos ai grait!

Micul Mester spunea...

am zis sa fiu mai incisiv (ala sectioneaza, Flavius stie ca-i de meserie)

Bogdan spunea...

Viaţa e minunată! Hai să o trăim(frumos)!